Turmericul a fost folosit în Asia de secole și este o parte importantă din Ayurveda, medicina Siddha, medicina tradițională chineză, Unani[14] și ritualurile animiste ale popoarelor austroneziene. A fost folosit mai întâi ca colorant, iar mai târziu pentru presupusele sale proprietăți în medicina populară.
Din India, s-a răspândit în Asia de Sud-Est împreună cu hinduismul și budismul, deoarece colorantul galben este folosit pentru a colora hainele călugărilor și preoților. Turmericul a fost găsit și în Tahiti, Hawaii și Insula Paștelui înainte de contactul european. Există dovezi lingvistice și circumstanțiale ale răspândirii și utilizării turmericului de către popoarele austroneziene în Oceania și Madagascar. Populațiile din Polinezia și Micronezia, în special, nu au intrat niciodată în contact cu India, dar folosesc turmericul pe scară largă atât pentru alimente, cât și pentru colorant. Astfel, sunt de asemenea probabile evenimente independente de domesticire.
Turmericul a fost găsit în Farmana, datând între 2600 și 2200 î.Hr., și într-un mormânt al unui negustor din Megiddo, Israel, datând din mileniul II î.Hr. A fost notat ca o planta de colorant in textele medicale cuneiforme ale asirienilor din biblioteca lui Asurbanipal din Ninive din secolul al VII-lea i.Hr. În Europa medievală, turmericul era numit „șofran indian”.
Produsele noastre naturale și fără pesticide din turmeric cu aditiv ZERO sunt acum vândute în țările și districtele cărora le place să le folosească atunci când gătesc. Sunt disponibile certificate ISO, HACCP, HALAL și KOSHER.